Preambul II
După trei zile, așteptarea căpeteniilor și a lui Gelula luă sfârșit. Călare pe calul său, Xenogeneu își făcu apariția pe poteca secretă din pădure. Descălecă tăcut, priponii calul de craca unui brad și se îndreptă spre focul în jurul căruia se aflau cu toții. Avea buturuga lui pe care se așeză, încălzindu-și mâinile. Trecuse o oră și Xenogeneu nu scosese nici un sunet, continuând să privească pierdut în jocul de lumini și umbre al flacărilor ce îi aminteau de prezența lui Zamolxe. Nimeni nu avea curajul să îl întrerupă din meditare, deși explodau de nerăbdare. Într-un târziu interveni Gelula :
– Deci, Xeno ? Nu ne mai fierbe ! (aproape că strigă Gelula, ridicându-se în picioare).
– L-am întrebat pe Zamolxe dacă vom câștiga lupta de mâine.
– Și ?
– Nu mi-a răspuns.
– Și atunci ?
– L-am întrebat ce se va alege de neamul nostru dacă vom pierde războaiele cu romanii. Ia loc Gelula. Va fi o noapte lungă.
Dacă romanii ne vor cuceri, va urma cea mai intensă campanie de latinizare din istoria lor. Se vor strădui să ne șteargă obiceiurile, tradițiile, limba. Vor lua zeci de mii de sclavi dintre noi și îi vor duce ca trofeu la Roma. Vor aduce coloniști din toate colțurile imperiului, dându-le cetățenia romană, pământuri, drepturi peste sclavii daci, care vor mai fi în viață, aici, pe aceste pământuri. Ca să facă să dispară sângele nostru, pentru că bastarzii acestor familii de daci amestecați cu toate scursurile Romei nu se vor mai ridica la luptă împotriva lor.
– Voi știți care este obiceiul romanilor după ce cuceresc un pământ nou ? (se ridică înflăcărat Durobostes, căpetenia Appulliilor). Își vor curăța centrul imperiului de toți hoții, tălharii, curvele și bețivii care zac în cetățile lor, făcându-i coloniști și dându-le drepturi peste cei cuceriți !
– Tu te auzi ce spui Xenogeneu ? (țâșni în picioare și Granitix, o căpetenie dacă de la Ziridava). Strămoșii noștri i-au învins mai înainte, pe rând, pe conducătorii altor mari imperii. Regina masageților Tomyris, care l-a învins pe Cirus persanul și a construit apoi cetatea Tomis, regele Antyrus care l-a învins la Tapae pe Darius cu cei 700 000 de luptători ai săi. Fiul lui Darius, Xerxes, cu cei 1.000.000 de soldați ai săi, nu a putut să ne cucerească. Dromichete, care l-a învins pe macedoneanul Lysimacos…
– Îmi cunosc istoria și strămoșii la fel de bine ca și tine Granitix. Ce spun acum nu sunt cuvintele mele, ci cuvintele pe care Atotputernicul Zamolxe le-a rostit în viziunea prin care mi-a răspuns.
– Lăsați-l să continue ! interveni Gelula.
Xenogeneu continuă :
Dar după vreo 150 de ani se vor retrage de pe teritoriul Daciei, lăsând-o în calea tribalilor de la răsărit și de la apus. Țara va fi invadată dinspre apus de către triburile germanice ale GOȚILOR, care îi vor domina pe cei care vor trăi aici, amestecandu-se cu localnicii timp de peste 200 de ani.
Apoi în secolul IV, un alt neam de migratori, turco-mongolici, care vor fi plecat din vestul Chinei, HUNII, îi vor alunga pe goți și vor lua în stăpânire această țară și o vor domina peste 100 de ani.
După ei, GEPIZII, un neam balto-germanic, se vor așeza în Dacia intramontană pentru următorii 100 de ani.
În secolul V, SLAVII vor începe să coboare din nord și să se amestece și cu locuitorii acestei țări. Împerecherea lor cu locuitorii Daciei de atunci și amestecarea tradițiilor lor va grăbi apariția unor altfel de oameni și a unei altfel de limbă latină (limba noastră fiind deja aproape dispărută ).
AVARII, de neam turco-mongolic, se vor așeza între acești munți timp de peste 250 de ani, în secolul VI.
Migrația triburilor turcice ale BULGARILOR la sud de Istru va avea loc în secolul al VII-lea.
La începutul secolului IX-lea, alt neam plecat din stepele Asiei, MAGHIARII FINICI, vor tăbărî pe aceste meleaguri. Dovada că sângele nostru dacic va fi deja atât de subțiat, încât aproape nu va mai curge în venele locuitorilor Daciei de atunci, se va vedea din faptul că acești năvălitori, care sosesc din zona munților Ural, reușesc să progreseze și să devină putere europeană și să cucerească complet Dacia din Carpathus și să subjuge poporul format aici timp de 800 de ani, în doar 400 de ani.
PECENEGII, un popor seminomad turcofon originar din stepele Asiei Centrale vor ajunge în câmpia de la sud de munți și în interiorul lor, în prima jumătate a secolului al XI-lea. Și vor sta acolo timp de 200 de ani.
CUMANII, din neamul turcilor kipceak, se așează în câmpiile din afara munților, între Carpathus și Dunarius la sud, și între Carpathus și Tyras (Nistru) la est, la sfârșitul secolul al XI-lea. Aceștia vor începe primele organizări statale din afara munților Carpathus.
BERINDEII…un trib turcic din ramura uzbecă sosesc deasemenea între secolele IX- XII.
Urmașii triburilor AVARE se aliază cu MAGHIARII la sosirea lor în Pannonia și devin supușii lor. Pierzându-și limba sub presiunea maghiarizării, ajung să vorbească graiul ungurilor. Sunt trimiși ca și coloniști, în secolul al-XII-lea, acolo unde munții se curbează, ca să apere imperiul apusean de alți năvălitori. Li se va spune SECUI.
Tot în secolul al XII-lea sunt trimiși alti coloniști, din rândul triburilor germanice, în centrul și sud-estul Daciei din interiorul munților Carpathus :
FLAMANZI, SAXONI, TEUTONI. Îi vor numi SAȘI.
TĂTARII sunt un grup de popoare de origine mongolo-turco-turanică. Pleacă din deșertul Gobi în secolul IX și…marea invazie a Tătarilor pe aceste pământuri și așezarea unora dintre ei aici, va avea loc în secolul XIII.
Populațiile nomade de origine turcică s-au perindat în regiunile dintre Carpathus și Dunarius aproape patru secole. Maghiarii au fost stăpâni în interiorul munților, iar ceilalți au influențat formarea acestui popor în spațiul sudic și estic, dinafară.
Dominația nomazilor asiatici, turanici și mongoli, vreme de peste patru secole în teritoriul fostei Dacii a subjugat localnicii, care erau cultivatori de pământ, iar cele mai bune pământuri pentru agricultură, cele din câmpie, vor fi ocupate de asiatici.
Imperiul Otoman fondat de TURCII OGHUZI care sosesc în Anatolia în secolul al-XI-lea, va domina timp de 600 de ani sud-estul Europei și 500 de ani zonele din afara munților Carpathus, între secolele XV – XIX.
În secolul XII, familii de nomazi de pe teritoriul Khașmirului din nord-vestul Indiei, încep să plece în valuri spre Europa. După 400 de ani, vor cutreiera întreagă Europa în lung și lat, în căruțe asemănătoare cu cele ale sciților din zilele noastre. Țările apusene îi vor alunga de pe teritoriile lor, începând cu secolul al-XVI-lea și îi vor împinge spre est până vor ajunge pe teritoriul nostru, unde se vor și așeza. Vor fi cunoscuți ca ȚIGANI.
– Pe arcul lui Gebeleizis ! Și cum se va numi până la urmă poporul ăsta format de Romani ? nu se mai putu abține Zyraxes, un comati tânăr (de rit vechi – pentru că Gebeleizis fusese zeul suprem înainte de apariția lui Zamolxe), ajuns căpetenie datorită vitejiei sale.
– Rommales ? întrebă Zalmodegicos, un tarabostes (nobil), venit din Pannonia.
– Nu îmi amintesc exact, parcă Zamolxe s-a exprimat puțin diferit, dar ești pe aproape, răspunse hultanul.
În urma amestecăturii de sânge pe care mi-a descris-o Zamolxe, va ieși un popor care nu va purta nici însemnele neamului nostru și nici pe ale romanilor. Își vor fi pierdut sămânța demnă, de popor războinic. Se vor înmuia și se vor blegii, ajungând să nu mai poată sta drepți în fața oricui le cere socoteală ci să prefere să se căciulească în fața oricui, să plece capul ca să nu îl taie sabia.
De la pigmei și până la eschimoși…nimeni altul, înafară de acest popor, nu va ridica hoția la rang de virtute în asemenea măsură, încât se vor lăuda cu asta și vor fi atât de mândri că sunt mai ‘hoți’ decât alții încât o vor introduce în folclor, considerându-se superiori.
Vor sfârși prin a vorbi o singură limbă, dar nu se vor înțelege unii cu alții. Pentru că provin dintr-o amestecătură așa de pestriță, nu vor avea sentimentul că aparțin unui singur popor. Se vor bănui unii pe alții, se vor respinge unii pe alții, se vor vinde unii pe alții. Pe cei mai bravi dintre ei îi vor omori și îi vor vinde străinilor. Deși vor câștiga războaie, din când în când, vor continua să le plătească tribut celor pe care i-au învins.
Iată de ce, popoarelor din împrejur le va fi atât de ușor să-i dezbine, să-i manipuleze și să-i înrobească. Dar ei se vor considera nobili, fiindcă sunt toleranți și pașnici.
O mână de cărturari se va ridica și va vrea să redea demnitatea acestui popor, ajuns din războinici respectați popor de slugi. Și vor pretinde că în venele lui curge sângele nostru, de viteji și sânge de romani, popor civilizator, înclinat spre artă și cultură.
– Scuză-mă că te întrerup Xenogeneu, dar ce înseamnă China, pigmei, eschimoși și altele pe care le-ai înșirat ? interveni naiv Zapyx.
– Nici eu nu am înțeles tot ceea ce mi-a prezentat Zamolxe în viziune. Poate că cei care vor trăi în acele vremuri vor înțelege mai bine ce a vrut să spună Zamolxe.
– Dar…de la noi…ce o să mai rămână, Xenogeneu? insistă Zapyx.
– Ruine. Cușma și…curaua lată. Câteva dansuri. Și poate…creșterea albinelor ! răspunse Xenogeneu cu nostalgie în glas.
Cele mai multe dintre căpeteniile prezente își scoseseră pumnalele și începuseră să cioplească în lemn, ca să își ascundă starea de nervozitate care îi cuprinsese în urma celor auzite.
Granitix, tulburat peste măsură, își aruncă de pe umerii platoșei făcută din piele tăbăcită și căptușită cu solzi metalici, blana de urs prinsă cu agrafă de aur. Și cu un gest feroce își tăie de la gât cu daca, lanțul de aur ce avea un medalion cu cap de lup. Îl aruncă în foc și zise:
– Mâine mă voi prezenta personal în fața lui Zamolxe !
Noaptea care se lăsase adusese cu ea un frig năprasnic. Dar dacii nu îl mai simțeau. Undeva, în depărtarea și bezna nopții, se auzeau lupii urlând.
Continuarea poate fi citită în ‘3 GELULA ȘI ROMANII’ (va putea fi accesată din coloana de Arhivă, din dreapta paginii principale)
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin 
2 gânduri despre „2 GELULA ȘI ROMANII”