MITUL EUROPEI

A fost o dată, un timp învăluit în mit și legendă. Când, prin aburii de smoală ai genezei zbuciumate a istoriei ‘Copiilor Pământului sau a Fiilor Oamenilor’, contribuabilul simplu era taxat și exploatat la sânge de către toate ființele mai puternice decât el.

Era un timp când zeii hărțuiau pițipoancele de pe Pământ și le lăsau borțoase cu cocalari, pe care Fiii Oamenilor îi numeau Semizei (pentru că ei erau baronii locali).

Pe atunci se spune că trăia pe pământ (și excita prin existența ei), o preafrumoasă prințesă, pe care o chema Europa. O prințesă răzgâiată, răsfățată, blondă și flocoasă, cu lâna de aur și părul pubian atent pensat subsiori. Se zice că era atât de bună, că după ce o atingeau, zeii se lingeau pe degete.

Europa nu vedea prea bine fiindcă, deși avea lentile de contact, acestea nu prea făceau contact. Așa că ea lua contact cu lumea înconjurătoare mai mult prin pipăit. Tot ce prindea în mână pipăia cu gura, ca bebelușii.

Frumoasa Europa își încredințase norocul Horoscopului, pentru că era mai ieftin decât la Loto.

Dar, într-o bună zi (ce urma după o noapte bună), Europa plictisită de citit la lumânări (fiindcă cărți nu avea) , plictisită de palat și etichetele cotidiene din incinta lui, se hotărî să schimbe sectorul cu ceva mult mai exotic. Ca de exemplu, o baie de nisip ce avea să-i îndepărteze pielea moartă de pe coate, genunchi și pleoape. Pe plajă la  nudiști.

Și își făcu apariția pe plajă. Învăluită sumar, doar în splendoarea trupului ei de zeiță muritoare. Natura întreagă amuțise la vederea frumuseții ei. Valurile mării au început să unduiască bârfitor. Soarele s-a șters de sudoarea rece, tremurând cu dinții-n gură. Păsările s-au oprit din cântat și au început să o fluiere admirativ. O cioară a început să fluiere din acordeon (fiindcă avea burduful spart), o baladă grecească de austeritate.

Ei îi plăcea să se joace cu scoica pe sub valuri și să prindă planctonul între buze. Apoi, epuizată de atâtea priviri indiscrete, se întinse pe o stâncă ce ardea în bătaia de joc a soarelui, crăcindu-se ca o broască umflată cu paiul. În depărtare, se auzea întreaga biosferă rozându-și unghiile cu lacrimi amare de abstinență, blestemând zeii care au creat-o pe Europa în ciuda pu…blicului. Numai ca să își bată joc de toate târâtoarele de pe pământ.

În Olimp, Zeus se uita la televizor. Deși era închis. La un moment dat se ridică cu un gest nervos și începu să se plimbe pe coridoarele puterii. Era obosit de atâtea intrigi în lupta pentru cucerirea supremației, consumată între zeii primordiali și zeii olimpieni. Titanii, ca și Hecatonchiri (creaturi cu o sută de brațe – ce au devalizat bugetul în guvernarea precedentă), erau în Opoziție.

Zeus era sătul până peste dredurile și barba lui pletoasă de zeu suveran, de toată atmosfera asta olimpiană. Și-ar fi dorit, chiar și pentru o clipă, să aibă parte de viața liniștită, de pacea pe care numai un Copil al Pământului o simțea alături de caprele lui.

Tresări brusc. Oare ce noutăți au mai apărut pe plajă la nudiști ? Că nu mai avusese timp pentru un casting olimpian, de nici nu mai știa când.

Când a văzut-o pe tulburătoarea Europa simți cum îl electrocutează în fulger și a început să i se trezească vulturul. I-au alunecat ochii pe ea. Fiindcă pe Zeus, când se emoționa, îl apuca strabismul. Nu-și mai putea lua ochii de la ea. Pentru că atunci când a vrut să o fixeze în lunetă, s-a aplecat prea tare peste balustrada Olimpului și i-au picat ochii direct la ea între craci. Ea a tresărit profesionist și a strâns picioarele. Așa că ochii lui Zeus o priveau acum blocați, de dedesupt. Zeus rămase orb. De atâta frumusețe.

De atâta frumusețe, începu să necheze sub presiune, ca o oală kukta uitată pe foc. Ca să ajungă mai repede la ea ar fi vrut să se transforme în Pegas, imaculatul cal înaripat. Dar îi fu frică de români. Dacă odată ajuns pe pământ, l-ar fi capturat în ipostaza aia și l-ar fi vândut pe post de carne de vită ? Nu ar fi putut suporta umilința. Așa că s-a transformat într-un taur de coridă, de un alb beton, ca fosforul din neon. Cu coa..ele în formă de semilună. Da, la coarnele lui mă refeream și eu.

Ea când a văzut capul lui mare și lățos, ca al unui bour moldovenesc hipiot, îi veni a călării.

Zeus îi făcu o scurtă radiografie, de aproape. Jumătatea de sus a Europei era mai cerebrală dar mai rece. Jumătatea de jos a Europei era mai caldă, umedă și alunecoasă. Deci, mai temperamental continentală. Așa că Zeus alese punctul G al Europei. Adică Grecia. Între Est și Vest, Zeus descoperii o prăpastie ca o crăpătură abisală, ai cărei curenți îl atrăgeau irezistibil. „Poate că farmecul ei se află tocmai în acest punct adânc, al contrastelor” gândi Zeus. Privind-o cât era de frumoasă, Zeus scăpă un oftat romantic (cred că cineva îi băgase fasole în cafeaua de dimineață).

Apoi, ca într-un film musical cu buget redus, el îi luă frunza la fredonat, întrebând-o prin intermediul notelor muzicale dacă are chef de o zbănțuială. Ea îi suflă-n flaut afirmativ. Atunci taurul seduse. Se duse la greu. De pe însorita coastă feniciană a Africii de Nord până pe izolata insulă Creta (unde Zeus deținea una dintre cele mai discrete vile de protocol). Odată ajunși, Zeus o trânti tandru în decor. Și începură să se zvârcolească, lăsând urme adânci în nisip, pe stâncile de cretă și prin istorie. Când ajunseră la capătul la care insula se termina scufundându-se în mare, se opriră. Pentru că Zeus nu se simțea pregătit pentu un sex subacvatic. Deși ea ar fi vrut.

Zeus îi zise (în timp ce se îmbrăcina la blugii trași din grabă invers):

Z: – Pentru că mi te-ai dăruit cu atâta profesionalism, voi da numele tău unui întreg continent. EUROPA. Iar copiii tăi, derbedeii de semizei, vor stăpâni peste ceilalți fii ai oamenilor, în lungul și-n latul Pământului. Dar se vor lupta între ei mii de ani pentru supremație continentală și colonială.

Zeus se așeză pe o bucată de cretă și privind-o îndrăgostit cum trăgea cu nesaț dintr-o narghilea la umbra unui măslin extravirgin, îi zise din nou:

Z: – Europa, tu ai o față superbă, dar tristă. Parcă ai fi un înger în șomaj.

EU: – Și cum crezi tu că ar trebui să procedeze un înger în șomaj, ca să poată să își adune copiii atât de mândri și încăpățânați, într-un singur continent unit ?  Într-o singură piață liberă, mai puternică decât piețele economiilor emergente ? Cum să îi fac să înțeleagă că numai împreună, ca europeni, vor putea redeveni ceea ce au fost ? Adică matca civilizației și nu muzeul ei ?

Z: – Fă-te curvă și joacă-i pe toți după propriile interese. Chiar fără să-și dea seama. Spre binele lor. Distruge capacitățile de producție ale Estului, transformându-i astfel pe estici în simpli consumatori dependenți de Vest. Vei lărgi în acest mod piața Vestului și vei distribui atributele puterii și influenței după competențe. Creând o interdependență puternică între ei, și unii și alții vor renunța la războaie pe continent. Dacă îi vei uni într-un mare stat continental, federalizându-i, vei redeveni forța mondială care îți dorești să fi.

EU: – Moșu, și cum să realizez performanța asta, când de mii de ani, se cred superiori unii altora ? Creându-și state naționale suverane, la a căror suveranitate nu vor să renunțe pentru crearea unei identități mai mari, cea europeană ?

Z: – Simplu! Treci subtil la un program de descentralizare. Împarți fiecare stat în regiuni, care vor putea avea o relație directă cu Guvernul Federal Central. Relația de subordonare cu guvernul național se va diminua treptat. Astfel, dinamitezi noțiunea de ‘Stat Național Suveran Unitar și Indivizibil’ și creezi premizele unei Europe regionalizate, cu vreo sută și ceva de regiuni semi autonome. Care devin astfel mai ușor de manipulat, și la care le imprimi prin educație și mass media un caracter tot mai european, dizolvând sentimentul național. Când ai ajuns în punctul ăsta, ai creat de fapt, Statele Unite ale Europei. Fără să te fi confruntat cu ample mișcări de opoziție în stradă, cu revolte, revoluții, greve sau războaie…

Europa îl privi lascivă, dominată de înțelepciunea lui și își dori să fie posedată încă o dată, ca o sclavă sexuală, de către pletosul și bărbosul suveran olimpian.

În urma dorințelor ei nimfomane s-au născut cei doi tripleți, care aveau să domine lumea. Un semizeu și o semizeiță: ‘FMI’ (Fondul Monetar Internațional), și ‘BM’ (Banca Mondială).

Ca o măsură de precauție suplimentară (știind de la Herodot că românii erau cei mai dibaci de pe continent în a ocoli civilizația și progresul), Europa și Zeus au mai avut un raport. Și au adus pe lume pe ‘MCV’ (semizeul Mecanismului de Verificare și Cooperare). Cu care se spera să se țină în frâu și să se aducă în secolul XXI, chiar și ultimele triburi barbare ale frumosului și bătrânului continent.