BULĂ SE ÎNTOARCE

Către onor națiune și stimați concetățeni. Către toate guvernele și forurile de resort, și ție, iubite cititorule:

– M-am întors !!!

Da, prin prezenta ‘Bulă Papală’ pe care am scris-o și semnat-o cu mâna mea și prin viu grai (mi-a zis papa-uu meu înainte de a muri, că e bine să atragi atenția opiniei publice printr-un document oficial și cu greutate), Bulă își semnalează întoarcerea.

Da, subsemnatul Bulă (în engleză se zice Bullet), declarat decedat în mod pripit la revoluție, s-a întors. După ce am colindat lumea asta mare și rea. Am plecat în momentul când l-am auzit pe Iliescu spunând că vom fi o generație de sacrificiu, pentru a construi un viitor mai bun. Păi eu de când mă știu am fost de sacrificiu pe buzele tuturor, iar poporul ăsta a fost de sacrificiu în toată istoria lui…

Știrile despre moartea mea au fost zvonistica pură. M-au detronat în mod nejustificat, pentru ca să aibă alții loc pe podium. Tovarăși, nu se face așa ceva ! Îmi vine să mă mușc de ochi…

Eu acumulasem decenii de tradiție ca simbol al chintesenței  spiritului românesc și al rezistenței culturii românești împotriva comunismului. Devenisem vocea glasului care semnala că așa nu se mai poate. Devenisem potențatorul de aromă ce evidenția gustul libertății. Și…uită-te la ei! M-au invidiat cu un obiect contondent numit ‘modernism’. O tâmpenie la nivel înalt. Cu ce au înlocuit ei umorul viguros și subtil din savuroasele bancuri cu mine ? Puteți să îmi spuneți ? Cu ‘Vacanța Mare’ și ‘Divertis’ ? Cu ‘Mondenii’ și…’În Puii Mei’ ? Păi ce, ăștia se ridică la calibrul pe care l-am avut eu ? În fine…

Permiteți-mi să mă prezint, pentru ca și tinerele generații, care nu au avut posibilitatea să mă cunoască în comunism, să aibă șansa să mă redescopere acum.

M-am născut în penitenciarele românești. Nu știu cine mi-a ținut loc de mamă. Dar știu că avea gropițe neasfaltate în obraji și o chema Buleandra. Toți tații mi-au spus:

„-Băh, mă-ta a fost o buleandră pe cinste!”.

A murit de bulimie. S-a sufocat cu niște buline pe care a încercat să le înghită fără apă. Am mai aflat că știa să joace bine teatru când voia să obțină ceva. Tocmai de aceea, după moartea ei, în semn de mare prețuire, Teatrului Municipal din București i-au pus numele Teatrul Bulandra. Și mai știu că am avut nenumărați tați care m-au legănat pe brațele lor și mi-au dat să sug de câte ori au simțit nevoia. Așa am crescut într-un an cât alte personaje imaginare în zece. Odată cu cei care se eliberau am evadat și eu din spatele zidurilor și am ajuns un fenomen de masă, pe buzele tuturor românilor și ale posteriorității. Din acel moment (tot în semn de apreciere față de persoana mea), la pușcărie a început să i se spună ‘Bulău’.

Toată revolta împotriva regimului ceaușist era exprimată mascat prin bancurile ce vizau viața mea, surprinsă în cele mai intime și inedite ipostaze.  Evident, cum era și de așteptat, SECURITATEA m-a filat și m-a interceptat. Dar în mod cu totul și cu totul surprinzător nu m-au aruncat înapoi de unde ieșisem, ci m-au șters de praf (și de scame imaginare) , ridicându-mă la un nivel superior. SECURITATEA a elevat bancurile cu Bulă de la nivelul trivial al pușcăriilor și al străzii, deasupra clasei muncitoare, la cel intelectual. Se pare că și ei simțeau nevoia să refuleze. Mi s-a șoptit o dată că reprezint un cod de exprimare vizavi de persoana Tovarășului Ceaușescu (care era considerat ca fiind adevăratul Bulă).

O dată ajuns printre ei am reușit să mă acomodez destul de rapid cu statutul de protejat al regimului. Păi ce era să fac ? Nu eram de acord cu regimul, da o duceam bine. Așa că m-am lăsat dus de val și eu, ca mulți alții. Acum, după 23 de ani,  sunt șocat când recunosc cu scârbă la televizor pe mulți dintre ofițerii lor de rang înalt, implicați în viața politică…

Ca tot românu, sunt moderat în vicii și delicii. Adică, le practic pe toate. Câte un pic din fiecare. Țigările mele preferate sunt BT-ul. Băutură mea preferată este bulionul. După votcă. Și îmi mai place apa plată cu bule. Dar și vinul bulgăresc și bulanele tinere, fără obligații. Nu îmi cumpăr pâinea de la brutărie ci de la boulanjerie. Îmi mai place bulgăreala pe pârtia de schi, vara.  Cu bulgări artificiali. Am refuzat cartea de identitate în favoarea buletinului. Conduc o ambulanță proprietate personală, iar la servici un buldozer. Dețin un spațiu locativ modest, situat pe bulevard, la demisolul Bucureștiului, dotat cu bulectrică și balcon. Mai am un câine buldog și câteva ghivece cu plante cu bulb (pe care nu le-am menționat în declarația de avere). Nu îmi place îmbulzeala și sunt mai tot timpul bulversat de câtă buleală pe față se  comite în țara asta. Poate tocmai de aceea încep să mă simt tot mai bulit…

Sunt un tip ce se autoperfecționează încontinuu. Tatăl meu, pe care îl chema ca pe mine (doar că numele începea cu ‘P’), se află pe locul al 16-lea în alfabetul latin (fără diacritice), pe poziția literei ‘P’. Eu am evoluat până pe locul al 2-lea, la poziția literei ‘B’. Un progres înregistrat încă din perioada comunistă.

În conștiința populară sunt urmașul străbunicilor mei, Păcală și Mitică (nu mă trag dintr-un cuplu homosexual, vă asigur). Pe Wikipedia sunt descris ca un bulangiu de bufon și un laș. Bullshit ! Realitatea este alta. Este cea pe care TVR-ul a prezentat-o în anul 2006, când în urma unui concurs televizat în care românii au fost rugați să voteze cei mai mari 100 de români ai tuturor timpurilor, am ieșit pe locul 59. Înaintea lui Amza Pelea, Matei Corvin, Mircea cel Bătrân, Toma Caragiu…Ion Iliescu sau Ion Țiriac, ca să dau doar câteva exemple de celebrități pe care românii i-au așezat după mine, până la numărul 100.

Nu, nu am fost, nu sunt și nici nu voi fi un laș. Pentru că uite, m-am întors să dau piept cu realitatea contemporană. Mă consider un realist. E adevărat, când șmecher, când fraier, când genial, dar tot timpul oportunist. Șochez mai tot timpul și posed un ascuțit simț al umorului negru. Adică, corespund valorilor care îl fac pe român să fie unic în felul lui. Deci, sunt de al vostru, cu rădăcini sănătoase.

Și mai adaug un element, pe care cei mai mulți dintre voi nu îl știau. L-am scos din dosarul pe care l-am avut în arhivele SECURITĂȚII. De câte ori românii trebuiau să se prezinte la vot în mod forțat, toți cei care mai aveau ceva bulion în vine scriau pe buletinele de vot Bulă. Da, da. Nu vă mint. Am avut mai multe voturi decât Ceaușescu sau alți candidați ai acelor vremuri, la un moment dat. Sigur că comuniștii mi le-au anulat. Dacă ar fi fost democrație adevărată ar fi trebuit să ajung președinte de mult. Poate tocmai datorită acestui fapt, SECURITATEA nu s-a legat de mine. De frică să nu ajung un dizident și să tulbur apoi apele prin Occident…

 

Apropo de președinte, pe cine aveți de gând să alegeți pentru următorul mandat ? Pentru că în cei peste 23 de ani în care am fost plecat, văd că i-ați rulat pe toți corupții neocomuniști pe care i-ați avut. Toți cei care au fost la putere în tot acest timp sunt compromisi. USL-ul la doar o lună de la câștigarea alegerilor începe să scadă în sondaje…Opoziția este mai mult o realitate abstractă și omnineprezentă…Și atunci pe cine ? Întreb și eu…Pe circarul de Dan Diaconescu ? Pe ciomăgaru de Miron Cozma ? Pe zbârcitul de rege Mihai, mort de mult ?

Permiteți-mi o recomandare. Veți avea nevoie de un președinte modern. Care să fie capabil să integreze trecutul în prezent, pentru a crea un viitor mai bun. O figură carismatică, cu priză la public. Cu un profil universal acceptat. Atât de românii din țară cât și din diaspora. Un individ capabil să-și susțină interesele în negocierile cu Europa, să îi atragă în continuare pe americani în plan strategic și să știe să profite de potențialul economic al Rusiei și al Chinei. Un personaj care să nu fi fost implicat în politica ultimilor 20 de ani și să aibă declarația de avere la zi. Dar care să se fi întors acasă cu cele mai bune idei culese din lumea întreagă și să fie capabil să le integreze în sistemul românesc…Adică o personalitate puternică și complexă, un român adevărat. Care să știe să se comporte ca un adevărat bărbat când se duce la budă, nu doar să stea pe ea.

Stimați cititori, stimată media și alte ogane și instituții, câte or mai fi, vă propun ca viitor președinte pe BULĂ ! Adică, eu ! (deși îmi place mai mult termenul de Bulibașă decât cel de Președinte). Semnul meu electoral va fi format dintr-un boloboc cu bulă și un bulon, pe un romb rotund de culoarea flăcării violet. Cu bolobocul aducem România la un nivel european. Cu bulonul asamblăm la loc societatea românească ce a ajuns atât de divizată. Rombul rotund reprezintă o formă  originală și autentică a democrației ce o vom consolida împreună. Iar flacăra violetă ne va ajuta să armonizăm toate câmpurile energetice universale pentru revenirea societății românești la o formă de sănătate fizică, dar ne va da și posibilitatea să evoluăm din punct de vedere spiritual.

Iată oferta mea sinceră și onestă, căreia mă dedic începând din acest moment!

Semnez cu nețărmurită dragoste și speranță pentru voi toți, iubiții mei compatrioți, din țară sau diaspora:

Bulă/Bullet (bullet=glonț)

 

PS: Vă rog transmiteți acest mesaj pe toate căile disponibile, și să permiteți ca toată lumea să își dea cu părerea. Pentru că de la fiecare prost se poate învăța câte ceva…

 

Damblarin