PRIMARUL NEPRINS ESTE INFRACTOR CINSTIT

Milionarul Mitică, prescurtat: Milică, a avut noroc cu carul de când s-a născut. L-a născut mă-sa în carul cu boi când mergeau la câmp. Dar când s-a răsturnat carul de la o buturugă mică, numai el a scăpat cu viață. Boii au murit.

La naștere i-au completat pe lângă certificatul de naștere și certificatul de deces, așa, ca să fie, că nu ști niciodată când îți trebuie și nu ai pe ce pune mâna…Dar uite că Milică ajunsese la venerabila vârstă de 54 de ani și încă nu-i trebuise.

Milică obișnuia să afirme cu falsă modestie că în viață a avut noroc cu norocul, că capul nu l-a prea ajutat. Dar nu era deloc adevărat. Fiindcă capul l-a ajutat la multe. Și nu o dată. A știut din totdeauna cum să exploateze breșele din sistem. Iar acolo unde nu existau, le crea el.

Și uite așa, cum era de așteptat, Milică a ajuns primar în ‘Middle Earth’, undeva prin ‘Tărâmul de Mijloc’ al Brașovului. Tocmai câștigase și cel de al 2-lea mandat când…

Ușa biroului primarului se deschise brusc și o moacă ciufulită cu părul lins pe spate, pe piept și pe brațe, se ivi în cadrul ei :

– Nașule, 6 !!! Vezi că a apărut una de la nuș’ ce mama dracu’ de televiziune și zice că vrea cu tine. Ce o fi vrând cu tine numa Mama Omida știe, că doar ești boșorog bătrân, hi hi hi (râse asmatic Vasile, finul primarului, consilier local). – Finule, ți-am mai spus eu ție…Atât de tânăr și deja Vasile ? (i-o întoarse sarcastic primarul). Lasă bă să vină toate presa, cu camere de filmat și ziare și tot, tot, că acu e deja câștigate alegerile. Nu poa’ de cât să mă felicite, ce altceva…Tu ce învârți azi la primărie ?

– Mut fuște ! hi hi hi

 

Pe ușă intră dând buzna Cratima, o jurnalistă decupată parcă din celebrul serial italian cu mafioți ‘Caracatița’. Brunetă, cu ochii negri de vulpe ascunși după o pereche de ochelari stilați și de marcă, care îi accentuau aerul de intelectuală vicioasă, părul vulvoa și masând senzual un microfon în mâna. Avea un taioraș cu un decolteu cât un sens giratoriu (de puteai zării pietonii) și o fustiță cu crăpătura la spate (deși primarul ar fi vrut să vadă crăpătura din față). Undeva în dreptul inimii mamare se agățase cu dinții o broșă cu cristale Swarovski ce reprezenta un tun cu două roți de car (dar parcă semăna cu altceva). De sub fustă crescuseră ostentativ două picioare perfect echilibrate până-n gât, ce se opreau organic în doi pantofiori cu toc, atât de delicați și roșii că parcă călca aerul cu ei, ca să nu găurească mocheta…

Cratima când voia, putea fi atât de penală că-i băga pe toți în boală . Pe ea nu o refuza nici un ‘potent’ la interviuri. Ea era arma secretă a redacției pentru realizarea interviurilor și reportajelor de investigație. De mică voise să ajungă procuroare. Pentru că se simțea în siguranță când era înconjurată de organele polițiștilor pe teren. Se uita la ‘Știrile de la ora 5’ fiindcă îi plăcea să instrumenteze cazul și să încadreze fapta…

Primarul era atât de captivat de imaginea divei că începuse să zemuiască și îl gâdilau picurii care i se prelingeau până-n tălpi. Nici nu își dădu seama că începuse să se scarpine la șliț în văzul lumii. După care întinse mâna către ea să facă cunoștință. Dar ea îl evită printr-o piruetă a la Chuck Norris și așezându-se pe fotoliul din fața biroului îl întrebă cu o voce provocatoare, de secretară policalificată cu diplomă de amantă :

– Primarul Milionarul Mitică, bănuiesc !

– Permiteți să mă intitulez : Primarul Milionarul Mitică. La dispoziția dumneavoastră, domnișoaraaa… ?

– Cratima.

– Așa, Cratima. Cu ce vânt vă pot aduce folos pe aici ? Ăăăă…Cu ce vânt pe aici și cu ce vă pot fi de folos ? se corectă bâlbâit Milică.

– Reprezint un important trust de presă ce deține printre altele canalul de televiziune ‘înCANAL+’ și cotidianul ‘InfrACȚIUNEA’. Și am demarat după alegerile locale un maraton jurnalistic de investigație la nivel național, sub titulatura ” Primarul neprins este infractor cinstit „.

– Hai dom’șoară, l-ați făcut chiar cotidian, ce mama dracu’ ? Păi de ce nu săptămânal, de exemplu ? Ce, fenomenul infracțional este chiar așa de frecvent în România ?

– Se produce per secundă domnule Milică (dacă îmi permiteți să vă tutuiesc). Românul fraudează chiar și când visează. Pentru că visează cum să dea tunurile de a doua zi, fără să fie prins. Din păcate, ni s-a blocat contorul cu niște semne de punctuație și diacritice…Altfel v-aș fi arătat exact…

– Și de ce nu l-ați intitulat ‘Necinstea’ de exemplu ?

– Pentru că ar fi trebuit să scoatem 5-6 ediții pe zi ca să ținem pasul cu volumul, și devenea prea costisitor.

– Dom’șoară, azi m-ați prins într-o formă de zile mari, fiindcă tocmai am câștigat fotoliul de primar. A doua oară. Așa că, indiferent de întrebările pe care mi le veți pune, nu veți reuși să-mi stricați buna dispoziție. Ba din contră, îmi plac contrele, să știți. Mai ales când zvâcnesc de la una ca dumneavoastră. Așa că vă promit cel mai reușit interviu și reportaj cu primari, din întreaga țară ! Sunt un primar nou nouț. De acu sunt un primar total. Încep un nou mandat de patru ani cu un ‘alter ego’ de al meu. Sunt mai superior și cu cifra octanică mult îmbunătățită, ha ha ha.

– Adică, în traducere, pe înțelesul cititorilor și telespectatorilor noștri, ați câștigat prin mijloace specific românești, accesul la un nou ‘tort’, în valoare totală de 40 de miliarde de euro.

– Cum ziseși ?

– Miza uriașă a alegerilor locale (pentru care s-au dus lupte pe viață și pe moarte), este controlul asupra sumei de 40 de miliarde de euro. Cheltuielile anuale ale administrației locale au ajuns la 10 miliarde de euro anual. Ceea ce înseamnă 40 de miliarde pe parcursul celor patru ani de mandat. Veniturile și cheltuielile administrației locale au crescut de șapte ori în zece ani. De la suma de 6,2 miliarde de lei pe an în anul 2000, la aproape 44 de miliarde de lei (10 miliarde de euro) pe an din 2010 încoace. Două miliarde de euro, în fiecare an, se vor cheltui doar cu bunurile și serviciile. Adică 8 miliarde de euro de cheltuială la nivel local în viitorii patru ani. Cheltuieli care se execută prin jonglerii specifice. Adică se cumpără de la cine trebuie și la prețuri exorbitante. Pentru că o parte din sume se întorc în buzunarul primarului pe diverse căi. Ca să nu mai amintesc de împrumuturile pe care administrația locală are dreptul să le facă prin lege. De la 3,3 milioane în anul 2000, la 13,7 miliarde de lei la sfârșitul anului 2011. Împrumuturi care intră la datoria publică și pe care le plătește cetățeanul de rând…

– Așa, și ?

– Păi cum ‘așa, și ?’

– Adică, ce nu vă e în clar ? Fiindcă văd că ați expus lucrurile destul de logic !

– Deci, nu negați, nu ?

– Cum aș putea să neg ceea ce știe toată lumea ? Ăsta e jocul dom’șoară. Cine poate oase roade. Cine nu…gumă de mestecat…

– Am fost informați că în circumscripția electorală în care v-ați depus candidatura s-au comis toate tipurile imaginabile de fraudare a voturilor, fără ca să se sesizeze cineva autorizat. De la faptul că ați intrat în cabina împreună cu unii dintre votanți…

– Păi dacă erau anaflabeți ?…

-… de la fotografierea buletinului de vot în cabină cu mobilul ( ca dovadă pentru încasarea sumei promise), introducerea mai multor buletine de vot de către o singură persoană, introducerea buletinelor de vot false,…la ‘turismul electoral’, adică plimbarea unui grup de votanți la mai multe secții de votare pentru a vota pe listele suplimentare din alte localități (pentru că membrii Biroului Electoral ‘uită’ să aplice timbrul autocolant pe actul de identitate a celui ce votează, permițându-i astfel să voteze de mai multe ori)…Chiar și metoda ‘suveică’ (în care se vine cu un buletin de vot gata ștampilat, care se substituie celui alb primit la secție), a fost semnalată la circumscripția unde ați candidat dumneavoastră domnule Milică. Și evident, împărțirea de bani la ieșirea din secția de votare celor ce tocmai votaseră, cu lista de nume și bifările corespunzătoare…etc, etc.

– Păi trebuie să aibă grijă cineva și de amărâți…Măcar când se poate…Nu ? Dar spre deosebire de alte secții de votare unde au fost votați candidați morți sau au câștigat alegerile infractori aflați după gratii, noi am stat bine, să știți…

– Oricât s-ar putea să vă sune de bizar domnule primar, nu am venit azi aici, special pentru modul fraudulos în care ați câștigat alegerile.

– Nu ? Dar atunci pentru ce ?…Doamne iartă-mă…Că m-ați făcut curios.

– Ci pentru o altă fraudă, pe care cei care susțineți că v-au votat de bună voie ne-au adus-o la cunoștință, după ce v-au reclamat la DNA.

– Păi să nu-i înjuri cu diminutive ? …Gurița măiculiței mămucei care i-o…Numa când le dai îi bine, că după aia uită…Și încep să te pârască…Să nu mai apuc al treilea mandat dacă știu la care din ele vă referiți. Că vă dați seama, în patru ani s-au…întâmplat multe…

– Ați luat subvenții de la APIA în suma totală de 1,5 milioane de euro pentru ferme de animale. Iar dumneavoastră v-ați cumpărat mașini de lux și case pe acești bani.

– Asta era ? Ha ha ha…Da să știți că m-ați speriat ! Eu credeam că ați venit pentru…altele…Ha ha ha…Dom’șoară Cratima, mai ușor cu patima. Că vă explică Milică cum vine treaba cu Hopa-Mitică, uite acuș.

– Ați avut mii de oi și vite pentru care ați primit tranșe din fondurile europene în valoare de 1,5 milioane în ultimii trei ani. Unde sunt acele vite și oi ? Pe ce ați cheltuit banii ?

– Păi să zicem că am plătit 1,5 milioane de euro ca să fac operație de schimbare de specie la oi. Poftim. Și acu am oi cu șorici. Nici neozeelandezii nu au așa ceva. Că în materie de oi sunt mult mai tari decât noi…

– Ok, dar unde sunt miile de ‘oi cu șorici’ pe care ar fi trebuit să le aveți ? Că mai sunt doar câteva ?

– Le-am vândut sub formă de mezeluri neexpirate la NATO. Păi se înnebunesc ăia după cârnații mei. Amiralul american James Stavridis, comandantul forțelor NATO în Europa, molfăie cârnații mei și când vorbește la telefon cu Leon Panetta, secretarul american al Apărării. Păi dacă vă spun că și generalul McCrystal, comandantul NATO din Afganistan, molfăia cârnați de oaie cu șorici când vorbea la telefon cu Obama ? Cred că de aia l-a și destituit Obama…Am avut contract și cu Legiunea Franceză. Dar ăia au renunțat între timp, că au zis că duhneau comandourile lor a usturoi, chiar și pe întuneric, pe rază de cinci kilometri de la punctul de parașutare și îi depistau inamicii…

– Domnule primar, ați aplicat pentru un număr de vite și oi pe care ulterior le-ați vândut…

– Știți de ce ? Pentru că legea permite dom’șoară.

– Deci să înțeleg că legea încurajează furturile, permițând ca fermierii să fie verificați aleatoriu ? Adică, ‘unii’ nu vor fi verificați…

– Da. Dacă nu știați, legea nu specifică că dacă nu le mai am nu mai primesc subvenție pe ele până în 2014.

– Asta pentru că experții Uniunii Europene se bazează pe onestitatea fermierului .

– Asta e problema lor nu a mea. Ar trebui să se intereseze și ei mai întâi. Nu să arunce cu banii încoace așa de ușor…Sunt naivi, asta e, ce să mai…Iar noi trebuie să profităm până încă se mai poate. Că dacă se va federaliza Europa și o să ajungem sub un control mai strict al Bruxelului, s-a dus și mama ei de muci în fasole și tot, tot…treburi…socoteli…

– Domnule Milică, v-ați gândit că poate un țăran care ar fi apucat banii ăștia (dacă nu i-ați fi luat dumneavoastră), ar fi dezvoltat o fermă durabilă, pe termen lung, pentru că în fond asta este intenția Europei, să ajute la dezvoltarea pe termen lung ?

– Cum dom’șoară ? Să ia prostul satului din vârful dealului 1,5 milioane de euro și să nu ia primarul ? Păi unde ar ajunge țara asta, dom’șoară cu cratimă sub fustișoară ?

– În rândul țărilor civilizate, nu în rândul celor considerate ‘rezervație de primitivi’…

– Dom’șoară, Cratimuțo dragă, ai studiat la școală istorie ? Că deja m-ați frecat la ridiche de ați ajuns la lapte (nu că nu mi-a făcut plăcere)…

– Bineînțeles că da…

– Bun, că te văd fată educată și deșteaptă…Noi din totdeauna am fost între poarta Occidentului și poarta Orientului. Corect ?

– Da

– Ei, păi, între cele două porți trebuia să ști cum să te porți. Mai dădeam noi câte un gol, când într-o poartă, când într-alta (după cum ducea vântu mingea), da trebuia să mai dăm și câte un plin. Că altfel nu am fi rezistat pe gazon până acuma. Dacă este adevărat că englezii or inventat fotbalul și brazilienii l-au ridicat la rangul de artă, păi atunci, noi suntem cei care au perfecționat driblingul. Pentru că uite că marile campionate istorice s-au cam terminat, dar noi continuăm să driblăm…

– Ne driblăm singuri și ne dăm gol în propria poartă, domnule Milică ! Nu mai putem continua să driblăm mult în stilul ăsta. Dacă vrem să devenim europeni…

– Nu mă întrerupeți că stau prost cu memoria declarativă…Așa, deci, după cum spuneam și mai adineaori…Ce ziceam ? Na, că am uitat unde ajunsesem…

– Incepuserăți să îmi fredonați ceva despre talentul nostru la fente…

– Dom’șoară Cratima, frumoasă că lacrima (dacă îmi permiteți complimentu), ați analizat cumva în școală (că nu mai știu ce se predă acu în școli la generațiile mai tinere), ați studiat, ziceam, balada anonimă, foarte scurtă, dar foarte profundă, cu titlul : ” NOI PE EI ” ?

– Nu, nu rețin să mai fi auzit titlul…

– Sună cam așa, (primarul își drese glasul cu emoție, intimidat), să știți că nu sunt prea bun la recitat, dar o fac pentru dumneavoastră:

 

” NOI PE EI

 

În fața străinului, să-i fim plăcuți,

Noi ne aplecăm, părând căzuți ;

Dar crăcănați, printre picioare,

Noi îl lucram la buzunare,

Iar el spunea c-am fost drăguți.

 

El rămânea cu încântarea,

Noi rămâneam cu cingătoarea,

În care erau ceva bănuți.

Și astfel se naște întrebarea :

– Care au fost ăia f…ăcuți ? ”

…vă rog să mă scuzați de expresie, dar provine din filonul folclorului anonim, iar autorul a avut tupeul să nu se semneze…Ce versuri profunde…Doamne, că îmi și dau lacrimile (zise primarul tamponându-și ochii cu sugativa de pe birou). Deci, ați mai auzit de această baladă până acum ?

– Nu pot spune că am auzit…

– Păi vedeți dom’șoară ? Vedeți ? Nu vă cunoașteți istoria, nu vă cunoașteți cultura, nu vă cunoașteți neamul, cu bune și cu rele…Și hopa, săriți repede la gâtul romanului în căutare de senzațional, ca să vă vindeți articolele cu orice preț…Așa, deci talentul, după cum bine ați surprins și dumneavoastră, nu există infractori și infracționalitate în România…

– Nu ?

– Nu ! Există doar români în habitatul lor natural. Ei nu fură, ci doar supraviețuiesc specific…

– Asta ar fi valabil în cazul celor care fură de foame și de sărăcie, nu în cazul celor care fraudează milioane de euro pentru cât mai multe vile și mașini de lux !

– …’a înșela’, ‘a minți’, ‘a fura’, nu sunt verbe la români. Sunt reflexe istorice…Sunt, dacă vreți să mă exprim poetic, chintesența moștenirii noastre mioritice, care ne învață că dacă vrei să ai și tu ca altu, pune mâna și ia de la el…

– Dom’le Milică, v-am subestimat. Sunteți mai corupt decât îmi imaginam. Or fi ele verbele neregulte, dar eu nu sunt verb. Am trecut și eu prin viață și am învățat ceva istorie. Și nu doar cea de la școală. Stilul de român la care faceți referire duce mai degrabă către șleahta boierimii, o clică de complotiști trădători, care și-au vândut din totdeauna domnii și voievozii străinilor, pentru a prospera interesul de grup. Și nicidecum la iobagul legat de glie…

– Pentru că nu apuca, nu pentru că nu ar fi făcut-o. După ce țăranii au fost împroprietăriți, tot țăranul voia să trăiască ca boierul. Iar boierii s-au țărănit rău. Comunismul ne-a desăvârșit vocația prin faptul că ne-a învățat că avutul obștesc este al nostru, al tuturor. Nu ai cum să furi ceva din ceea ce este al tău. Deci, în comunism nimeni nu fura, ci doar…completa după nevoi…

– Trezește-te Națiune ! (strigă Cratima cu privirea-n tavan, trecându-și cu nervozitate mâna prin păr). Cred că România va începe să își revină numai prin rulajul generațiilor. Când cei ca dumneavoastră nu vor mai fi. Când cei care vor face politică se vor fi eliberat de această moștenire nefastă a trecutului…

– He he he…Tinerică, frumușică, deșteaptă, dar naivă ! Dulcico, în România există la ora actuală doar două clase sociale, atât: ‘pragmaticii’, așa ca mine, care fac tot ce le stă în putință cu două mâini, ca să trăiască momentul și să se bucure de viață cât timp le surâde șansa, că la urma urmei asta e tot ce contează ( și mulțumesc lui bunul Dumnezeu că până acum mi-a dat destule șanse), și ‘idealiștii’. Așa ca dumneata, care visează de peste douăzeci de ani la ‘o Românie mai bună’, dar care nu o să vină prea degrabă. Și poate că nici nu o să existe o altfel de Românie vreodată…Uită-te la Italia, uită-te la Grecia…Au devenit libere și democratice imediat după război. Nu vezi că și la o jumătate de veac de democrație avans în fața noastră, stilul lor a rămas același ? Ce are România atât de special încât să spere la o excepție de la regula asta ?

– Domnule primar, nu sunt tipul de persoană religioasă dar, dacă există un Dumnezeu acolo sus, sper din tot sufletul să nu fie de acord cu cei ca dumneavoastră !

– Ba dimpotrivă, eu sper ca dumneavoastră să vă treziți și să vă veniți în simțiri și să profitați cu două mâini de toate șansele pe care vi le scoate viața în cale. Că sunteți încă tânără și e păcat. Că viața e scurtă, nu e un abonament, ci doar o cartelă. Și nimănui nu-i pasă de tine dacă nu îți bagi singur în traistă. Pentru că Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă…Trebuie să îți bagi singur…

– Domnule primar Milică, deși nu o să vă vină să credeți, am motive întemeiate să vă mulțumesc cu recunoștință.

– Hai lasă ! Chiar ? Păi cum ?

– Mi-ați fost de un real ajutor în a mă ajuta să mă decid asupra unei perspective personale. Oscilam între ideea de a rămâne aici și a lupta pentru o Românie mai bună, și cea de a emigra în Canada, unde deja se află o mare parte dintre rudele mele. Astăzi am înțeles că atât timp cât politicienii din generația dumneavoastră și de teapa dumneavoastră mai sunt încă în viață, nu am nici o șansă să înving. Deci voi emigra. Pentru că așa cum ați spus și dumneavoastră, viața e scurtă, nu e un abonament, ci doar o cartelă. Pe care nu am de gând să o irosesc pe convorbiri locale interminabile și fără finalitate…

 

PS: Milică va mai aplica în continuare pentru fonduri europene. Deține în proprietate 75 de hectare de pădure de salcâm. Pe care a declarat-o în acte ca ‘pășune’. Și va mai lua 1 milion de euro pentru împăduriri cu…salcâm.

Și dacă îi ajută Dumnezeu să ducă la bun sfârșit și al doilea mandat de primar , fără complicații inutile, se poate considera un om împlinit și un politician de excepție. Un primar de milioane, chiar…

 

Damblarin