O vrabie

O vrabie

Aseară am cumpărat o vrabie.
Era de fapt un pui congelat.
L-am mai învârtit într-o folie
Și-am plecat acasă cam aglomerat.

Gol, fără pungă, m-a impresionat.
Avea trei dungi violet pe spinare,
În privire avea ceva demodat
Și îi crescuseră gheare la picioare.

Era un pui mult prea dezvoltat.
Un kil aveau doar penele goale.
Și de căutai un vas adecvat,
Un simplu ibric era de ajuns de mare.

Prin geam răzbătea o rază de soare,
Plutind peste puiul de un blond spălăcit.
Și conul de rază-i dădea o culoare
Ce-ți lua apetitul pe un an, de gătit.

Avea o poziție de Phoenix măiastra.
Aripa din dreapta o ținea strânsă-n cioc,
Cu gheara din stângu-și mângâia creasta,
Iar coada și gâtul erau la un loc.

Stăteam năucit cu ambalajul în mână.
Ce oi fi avut de l-am cumpărat?
Nu mâncasem nimic de o săptămână
Și astfel puiu-mi părea dilatat.

Cu ghemul ăsta de pui încâlcit, 
Nu puteam să îmi fac nici o cană de ceai.
Și am hotărât, puțin cam pripit,
Să servesc în oraș un meniu cu mălai.

În tava lucind, pe cine am văzut,
Cuprinzând între aripile-i mămăliga?
O rudă de-a puiului meu istovit,
Etalându-și cu sfială la mine relicva.

De mult nu mai merg să mănânc în oraș.
Mi-am luat de citit o carte de bucate
Și am devenit cititor pătimaș
La rubrica ‘Verdețuri afumate’.

De mult nu mai vreau nici un pui congelat.
De mult nu mai cumpăr ce văd în vitrine.
Căci mult expirat este tot ce-i în raft
Și ce-ai consumat, consumat rămâne…

Damblarin