Legiunea Străină

 

Sile la grădiniță

 

Sile a avut un fizic atletic de la naștere. L-a născut mă-sa din fugă. L-a scăpat într-o curbă când participa la maratonul foamei, după ultima turnantă, cu o sută de metri înainte de linia de sosire.

Sile a luat contact cu duritatea vieții din momentul în care a ștampilat asfaltul. A picat în cap și s-a înfipt în asfaltul topit de caniculă atât de adânc încât, atunci când s-au prezentat cei de la ‘Descarcerări la Comandă și Livrări la Domiciliu’ ca să-l scoată, au rupt două răngi cu el. A și zis șefu de brigadă:

„- Bă, ăsta o să se facă rău, că uite ce negru e în ceru gurii!.”

Când l-a dus mă-sa la creșă, femeia de serviciu care vedea de ei (după ce termina de valsat cu mopu și de coafat veceurile), a făcut criză de tetanie când l-a văzut. La vârsta aia fragedă, el deja avea mustață, păr pe brațe, pe piept și dinții trași în tablă. Stăteau deja mușchii pe el ca pepenii de The(Dă)Buleni și îi puțeau picioarele. În rest, era un copil cuminte. Dacă prindea colțul de sus al camerei în cuiu cătării, rânjea la punct fix doișpe ore. Până îl ambala mă-sa pentru acasă.

Ajuns în școala generală, își ascuțea singur creioanele. Cu dinții. La teste și teze desena cu creionul chimic panseluțe mov. Când a terminat liceul (că era obligatoriu), directorului i-au dat lacrimile de ușurare că scapă de el. I-a zis: 

„- Sile, după cum te cunosc eu, tu o să ajungi…departe!”. Și așa a fost. Prima dată a ajuns la Legiunea Străină. Ca să scape de pușcărie. Fiindcă violase o babă ce depusese plângere că nu a vrut să își dea prezervativul jos, deși ea i-a explicat prin semne (avea gura plină), că e alergică la cauciuc…

Ofițerii francezi i-au explicat înainte de a-l pune să semneze contractul cu Legiunea Străină: „- Dacă noi o să îți cerem să împuști pe mă-ta sau pe tat-tu, tu va trebui să execuți! Ai înțeles?” Sile a fost de acord cu orice, numai să i se dea o oală de zamă că era rupt de sete. I-au dat un cazan cu tot ce mai rămăsese de la nunta colonelului care fusese împușcat mortal cu o zi înainte să se însoare.

La instrucție Sile nu avea nevoie de arme. Pentru că el însuși era una. O armă de distragere în masă. Dacă îl scăpau nesupraveghet în sala de mese era capabil să tragă pe nara stângă toate porțiile cu tacâmuri cu tot, înainte să apuce cineva să scape vreun fâs…Întra în camera cu gaze fără mască și inhala puternic. Zicea că pe el gazele îl ajută să iasă din depresie. Lingea țeava la automat. Ca să o răcească. Nu purta la gât un lănțișor cu tăblițe de indentificare ci un laț de sârmă ghimpată de care atârna o grenadă. El era singurul căruia ofițerii legiunii îi permiseseră să nu se ridice și să nu salute la apropierea lor (se temeau să nu iasă din greșeală cuiul grenadei).

Toate comandourile legiunii îl râvneau pe Sile și îl solicitau. Pentru că el era o armă neconvențională, elementul surpriză pe care nimeni nu îl putea anticipa. Îl parașutau singur în teritoriul inamic cu trei zile înainte de atac (că să aibă timp să facă turul regiunii). Când apărea moaca lui Sile din tufe, inamicul se demoraliza complet…

De exemplu, dacă nu știați, atunci când americanii nu au putut să scoată mujahedinii din complexul de peșteri de la Tora-Bora, din Afganistan, nici cu bombele cu plasmă și nici cu bombele anti-buncăr, C.I.A a solicitat Legiunii Străine să li-l închirieze pe Sile.

Înainte de a intra s-a pieptănat cu grenada. După ce a intrat ăsta în peșteri, au început să țâșnească mujahedinii afară din găuri ca șobolanii înainte de cutremur. Nici măcar în ‘Experimentul Philadelphia’ americanii nu mai văzuseră așa ceva.

Toți mujahedinii își doreau să moară ca martiri în războiul sfânt al jihadului. Dar aveau o singură pretenție de la Allah: să nu le scoată pe Sile în cale. Putea să vină și Diavolul în persoană. Nu erau impresionați… 

„- Allah Akbar! DAR NU SILEEE !!!” Pentru că nimic pe pământul asta nu îi înspăimânta mai tare și nu le crea coșmaruri pe timp de zi bravilor martiri mujahedini decât moaca lui Sile pe întuneric. Când Sile striga din întuneric „- Bau!”, se auzeau venele și arterele de la inimă cum plesneau ca floricelele de porumb.

Într-o zi căpitanul a spus că pentru a pune capăt producerii de opiu, afganii vor trebui opriți să mai cultive mac. A doua zi Sile s-a prezentat cu un camion de rațe împușcate. La întrebarea adresată de căpitanul năucit : 

– Sile, pentru ce ai împuscat rațele ? veni și răspunsul sec:

– Pentru că făceau mac…Mac-mac… 

Noroc că aveau un bucătar de origine chineză și le-a gătit ăla ‘Rață Pekin cu bambus’ timp de o lună. Numai lui Sile îi gătea rață pe varză (că era superstițios chinezu și se temea că Sile ar fi fost capabil să-l urmărească și după douăzeci de reîncarnări).

Datorită succesului și faimei dobândite în Afganistan, Sile a ajuns să fie închiriat de Legiune ca să fie folosit în cele mai inaccesibile locuri din junglele tropicale. La defrișat. Când apărea el, cădea vegetația pe spate iar copacii se tăiau singuri din rădăcina (ca să poată fugi). Era adus cu sacul tras pe figură și i se dădea sacul jos la marginea lotului care se dorea exploatat. Vestea că el se află acolo se transmitea prin metoda bârfei din tufă în tufă și de la copac la copac. Astfel, propagarea panicii în efect domino determina jungla să se autodefrișeze de spaimă . 

Datorită lui Sile, Legiunea Străină a început să câștige mai mult din defrișări decât din asasinate.

Lucrurile au continuat până când C.I.A a intrat din nou pe rol. Au negociat un acord ultrasecret la nivel de guverne americano-franțuzești, pentru eliberarea lui Sile de contractul aflat sub flamura Legiunii Străine și preluarea ca Agent Special în cadrul ‘Drug Enforcement Administration'(DEA), Departamentul Antidrod din Statele Unite ale Americii. Pentru lupta împotriva cartelurilor din junglele Americii Centrale și Americii de Sud.

După ce tot ceea ce avea suflare leșina la apariția lui Sile, apăreau și camioanele C.I.A. Nu luau prizonieri. Nu luau decât cocaina și o distribuiau ei pe piața americană la un preț scăzut. După care, ecologizau zona cu napalm…

O dată, în timp ce Sile se afla în misiune și stătea scufundat de vreo treizeci de minute în apa unei mlaștini din jungla amazoniană, de printre mangrove și-a făcut apariția o anacondă uriașă. Șarpele Zeu al Amazonului s-a oprit în fața lui și încerca să-l privească direct în ochi. Dar nu reușea pentru că ochii lui Sile se uitau unul la altul, fiindcă era ciocuș. Spiritul Amazonului s-a enervat și l-a biciuit peste față de trei ori cu limba lungă și bifurcată și i-a strigat: 

„- Sile, fiu al Eufrozinei și al cel puțin șase posibili tați! Locul tău nu e aici!” și l-a trimis la origini…

Sile s-a trezit inconștient printre trestii și papură. Dar din acel moment , Sile nu a mai fost același. Pentru prima oară în viață a descătușat povara care îl apăsa pe suflet și nu i-a fost rușine. A recunoscut tuturor că el dintotdeauna a fost o fetiță inocentă, captivă în corpul unei brute. Și că s-a săturat de câtă violență există pe lumea asta. Tocmai de aceea va renunța la misiuni sub acoperire și la titulatura de Agent Special și se va îndrepta spre Las Vegas. Unde își va trage o operație de schimbare de sex și își va schimba numele din Sile în Sila. După ce va termina cu operația și cu tratamentele hormonale specifice, dorește să se întoarcă în patria sa natală. România. La Vicovu de Jos. De unde s-a tras maică-sa. Cu cei șase tați. Pân’ la Vicovu de Sus.

Sila mai are un vis secret: să ajungă prezentatoare de emisiuni de mondenități feminine. Ceva în genul ‘De Trei Ori Femeie’.

Dar emisiunea lui (pardon, emisiunea ei), ar dori să se numească ‘De Trei Ori cu Sila’.

DAMBLARIN