Nibelunga

Colegii o porecliseră ‘Nibelunga’. Fiindcă era un fel de libelulă mai lungă, așa,…de origine germanică (mama – săsoaică, tata – șvab).
Nibelunga se născuse cu o malformație congenitală: avea fierea lângă ficat. Chestia asta a marcat-o pentru tot restul vieții. A umplut-o de venin. În rest nu era fată rea. Doar când dormea. Și nici atunci, că sforăia.A frecventat un liceu cu profil agricol. Dar nu a ajuns până în faza terminală. Ar fi vrut să continue la Finanțe-Bănci dar i s-a spus că acolo trebuie să le ai cu cotațiile (trebue să ști unde să dai cota). În plus, acolo toată lumea mergea pe principiul „Oricât de jos ar pica euro, apleacă-te și ia-l !”. Iar ei îi era jenă să se aplece. Fiindcă nu purta chiloți și de la aplecat o durea spatele. De aceea prefera din picioare…

Așadar, Nibelunga a ajuns să lucreze. A ales din picioare. Lucra pe post de drujbistă la abatorul de porcine. Tăia porcii-n două, de-a lungul șirei spinării (ca să nu mai miște și pentru că îi plăcea cum guițau). Pe Facebook se prezenta drept ‘o ființă sensibilă care iubește puritatea’. Avea un fizic prelungit, după cum spuneam, dar un psihic oțelit, cu care tăia-n carne vie (defect profesional).

Bodyguardul și beneficiarul fizicului ei era Cule. Cule era diminutivul de la Hercule. A fost deposedat de acest apelativ atunci când pierduse la un concurs de băut bere cu halba, fiindcă trișase (el turnase în cele 9 halbe whisky, nu bere). De atunci rămăsese doar cu Cule. Se cunoscuseră la un chef unde Nibelunga ajunsese pulbere de beată iar Cule a salvat-o de la un viol. Pentru că a reușit să o convingă…

Pe cât era el de matahală pe atât era de docil în fața ei. Precum un fost campion național la boxuri greco-romane libere, individual compus la stilul smuls (pensionat pe caz de boală), aflat în fața poștășiței care aduce pensia. Deși era malac, de-abia ajungea până la subsioara ei.

Conviețuiau în garsonieră și în concubinaj voluntar de circumstanță. Pentru că nu se luaseră încă oficial. Decât la bătaie. Ea îl alinta pe el ‘sCule’. Fiindcă în ordinea importanței, el era a doua sculă din trusa ei de scule. Prima sculă era un vibrator abraziv (făcut la ‘Carbochim’, din piatră de polizor). Iar el nu o scotea pe ea din ‘DRAGĂ!’.

Cule era de meserie florar marochiner. Vindea articole de marochinărie (făcute în Maroc și China), cum ar fi flori din ghips și lumânări sculptate în săpun, scutece din pânză de bonfaier pentru cei cu eczeme între craci (scarpină din mers), sutiene cu perdele și cuptoare cu micro (+ întrebarea ‘unde ?’ inclusă), pe cărbuni (pentru mineri), ecțetera, hetîcî. Era dotat cu extramușchi, pe care îi închiria cu ora celor care urcau mobila pe scări până la etajul 10. La început Cule nu a fost de acord să își bage internet pt că Nibelunga îi era de ajuns. Ea le știa pe toate. Trebuia doar să cunoști în ce punct să-i dai click cu șoricelul. Dar îți trebuia precizie de chirurg. Pentru că altfel intra în update-uri și după ce se restarta îți umplea e-mailul de spamuri și ochii de farduri. În nuanțe Bio și naturale.

Certurile dintre ei mereu aveau aceeași direcție. Porneau de la ea și se îndreptau invariabil spre el. De unde erau redirecționate spre sursa mamă…Mama măsii…ei.

Deși nu s-ar fi zis, se potriveau de minune. Aveau aceleași pasiuni și împărtășeau cam aceleași gusturi, cam în același timp…Îi plăcea lui să bea, îi plăcea și ei. Îi plăceau lui femeile, îi plăceau și ei. Intra el pe ușă în 4 labe la 4 dimineața, în urma lui se târa și ea…Într-o zi i-a zis Cule:
– Păi tu dragă, noi doi am putea divorța pe motiv de potrivire de caracter (s-a trezit instantaneu cu tocul cui de la pantoful ei, în strungăreață).

Când punea ea mâna pe cuțitul de bucătărie să taie morcovii și castraveții, o făcea cu atâta pasiune încât el nu putea privi că începea să guițe de spaimă. Fugea de acolo. Dincolo. Și se apuca de lins ciocolata de pe ciocolata cu alune (alunele i le lăsa ei pentru că îi plăceau la nebunie, așa linse și cu aromă de carii).

Cule simțea o atracție fatală pentru Nibelunga. Când era cu ea, făcea colecție de cicatrici. Când era fără ea, nu se mai simțea bărbat (deși reușeau să i se vindece toate rănile). Fără ea, Cule nu reprezenta altceva decât o altă brută rămasă fără stăpân, în ai cărui ochi ardea dorul de botniță și lesă. Devenea conștient de acest adevăr dureros în special în weekend-uri, când rămânea singur. Când ea pleca la mă-sa-n. Vizită. Fiindcă pleca cu cardurile lui cu tot. Soacră-sa, după divorț, descoperise viața bună. Și trăia fiecare minut, intens și retroactiv (ca să recupereze). Deci, avea nevoie de subvenții pentru proiectul ăsta de nevoi personale…

– Oare cât va mai dura până să te maturizezi și tu ? Când va dispărea copilul din tine ? (izbucnea ea ca de obicei, după ce ajungea acasă și o înnebunea liniștea și lipsa guițatului).
– Mi s-a spus că dacă omor copilul din mine se cheamă avort. Și eu sunt împotriva avortului (zise Cule și trase un căscat lung de parcă intona liturghia din Catedrala Mântuirii Neamului, cu corul de taici, într-o zi de post).
– Comentezi ?
– Da, dragă ! Pe Facebook…
– Nu te mai umfla atâta cu mușchii-n oglindă, de zici că ești simbolul falic la franceji.
– Galic, dragă, galic…Cocoșul Galic (se încăpățână el să o corecteze). Ea a intrat în baie peste el și i-a oferit un alt pumn de vedere (dar mai rău i-a dereglat-o).

Cu ocazia zilei ei de naștere, Nibelunga și-a chemat toate prietenele la ei (întregul lot feminin de gimnastică acrobatică la jonglat măciuci și aruncat cuțite).
– sCule! Du-te în sufragerie unde așteaptă fetele. Taie tortul felii și stai la dispoziția lor. Ca să poată servi fiecare câte o felație, până mă întorc eu de la duș. El s-a conformat. A fost o petrecere foarte reușită. Dovadă numărul mare de vizualizări de pe YouTube. De atunci, rețeta de tort ‘înfeliat’ cu banană a devenit o necesitate la petrecerile cu pretenții (dacă voiai să ai succesul garantat și să îți vină puicuțele cele mai febrile).

A fost o vreme când și-au propus să emigreze în Canada. De fapt ea l-a frecat la nervu olfactiv până a făcut otită și i-a plesnit smalțul de pe gingii. Fiindcă cineva îi spusese că în Canada, dacă dai un ceas curu bine, primești în schimb un ceas de aur. Și au început să învețe intensiv engleza. Au trecut prin destule momente confuze, pentru că limba engleză nu se prindea de ei în măsura în care începeau să stâlcească limba română. O dată, pe la zece seara, ei i s-a făcut de limbi. Străine. Și de expresii limbistico-tantrice. Și s-au apucat să exerseze pronunția. După o jumătate de oră ea l-a întrebat:
– Hei tool, you still can ?(hei sculă, încă mai poți ?)
– Yes, darling!(da, dragă)După altă jumătate de oră ea l-a întreabat din nou:
– Are you sure ?(ești sigur ?)
– Yes, darling
După altă juma de oră:
– Bă, mai poți ?
– Nu, dar ling.

Nibelunga purta tot timpul la ea o poșetă burdușită cu robineți și alte tipuri de fitingăraie  (pe post de spray lacrimogen). Într-o bună zi, Nibelunga năvălește de la abator și aruncă cu un gest nevrotic poșeta pe jos. În capul lui Cule. Care lingea pașnic muștarul cu hrean căzut pe gresie. Lui ăsta i-au dat lacrimile (semn că spray-ul lacrimogen nu era expirat).
– Băga-mi-aș bulanu-n politică ! izbucni ea
– Da ce-ți veni dragă ? întrebă Cule emotiv, cu o moacă de salam săsesc.
– Păi dacă zdreanța aia de Udrea o reușit în politică, eu de ce nu aș putea ? Plus că, spre deosebire de ea, eu am experiență la tăiat. Iar cum moda guvernamentală este să se taie pensii, să se taie salarii, să se taie bugete, să se taie tot și chiar mai mult…Cred că e momentul să mă pregătesc pentru lansarea în politică. Voi fi ‘Doamna de Fier’ a României…
– O fi ajuns departe ? se întrebă el retoric
– Cine, Boc ? întrebă Nibelunga de pe budă, scremându-se.
– Nu, hreanul! (pentru că muștarul fusese cu hrean dar el nu-l mai găsea).
– Auzi bă! Tu iar faci pe deșteptu cu mine ?
– Nu dragă, ți se pare…La urma urmei mie mi-e scheizegal! (concluzionă Cule într-o germană surprinzătoare).

El era deja sătul de ‘Doamna de Fier’ în casă. Probabil că sosise timpul să mai vadă și restul țării cum e…

Acum Nibelunga este în căutare de sponzori pentru campania electorală. Candidează la președenție. Dar nu vrea să se amestece cu nici un partid. Vrea să candideze ca și ‘Candidat Indiferent’. Sloganul ei electoral este: „SĂ TĂIEM BINE”. Iar sigla reprezintă o drujbă cu lama îndreptată în sus. Ce spintecă. Valul.

DAMBLARIN